Niciodata nu
mi-a placut ziua mea de nastere deoarece asta insemna ca peste 5 zile avea sa
inceapa scoala. Sau poate imi placea atunci cand eram mica, pentru ca in vremea
aceea toata lumea se invartea in jurul meu, nu trebuia sa fac nimic, nici macar
sa invat si ma jucam toata ziua. Ma trezeam cand vroiam, dormeam cat vroiam si
tot ce faceam era relationat cu termenul de „joc”. La sapte ani aveam sa inteleg
ca deja ar trebui sa las la o parte jocul si sa las loc si activitatii pe care
am cunoscut-o atunci numita „invatat” si ce avea sa patrunda in viata mea din ce
in ce mai mult o data cu trecerea timpului. La acea varsta am aflat ca viata nu
se traieste doar din joc si ca daca vrei sa ai macar o farfurie de mancare
trebuie sa muncesti pentru ea. Ce usor mi se parea totul pana atunci. Credeam
ca mi se cuvine totul si ca nu trebuie sa fac nimic pentru acea farfurie de
mancare. Cand parintii mei refuzau sa-mi cumpere ceva, ma suparam pe ei fiindca
nu intelegeam de ce alti copii aveau si eu nu. Desigur asta se intampla destul de rar deoarece ei isi
iubeau foarte mult odraslele si ar fi facut orice pentru ele. Si pe langa asta,
pot spune ca, teoretic, eu am avut doua mame si doi tati care ma iubeau si
aveau grija de mine. Asadar, ce imi lipsea mie atunci? De dragoste nu duceam
lipsa, de jucarii si alte chestii pe care le doream, la fel. Era o perioada
fericita iar eu nu stiam ca nu o sa mai revina niciodata si ca o sa ajung sa
„plang” dupa ea.
Cine sunt
eu? Probabil e o intrebare pe care ne-o punem de multe ori pe parcursul vietii
iar raspunsul la ea depinde de starile pe care le traim la momentul respectiv.
Eu, sunt o fire vesela, mereu pusa pe sotii, glumeata, sincera. Cel putin
asa-mi place sa cred ca sunt. Trista? Uneori, doar m-am nascut intr-o tomnatica
zi de septembrie. Nervoasa? Depinde de starea vremii sau, pur si simplu am
toane, ca orice om normal. Dar apoi imi revin cu aceeasi rapiditate cu care
intru in starea anterioara.
Cine esti
tu? „Eu nu sunt naiv, ci am prea multa incredere in oameni!” In viata, ai tot
felul de piedici, obstacole, probleme, nemultumiri, vise, dorinte, impliniri, realizari
si ai parte de o multime de experiente placute sau mai putin neplacute, ce-ti
vor defni caracterul pe parcursul vietii. Oamenii te vor dezamagi, voluntar sau
inconstient, este o lege a firii facuta ca tu, ca om, sa cresti asemeni unei
plante si sa te maturizezi asemenea unei vite de vie. Experientele te vor face
sa fii mai amar, mai putin rabdator, deloc intelegator sau din contra, un optimist
incurabil, cu o vointa de fier si o inima de fildes. Te vor alerga prin viata,
marcandu-te intr-o masura inexplicabila si te va defini abia la sfarsitul
vietii, deoarece in acel moment te-ai oprit din crescut. Si doar atunci poti sa
afirmi: stiu cine sunt cu adevarat!
„Copiii sunt
naivi” gandim adesea. Gresim! Diferenta dintre noi si copii este faptul ca ei
gandesc cu inima. Naiv este cel care incearca sa ii pacaleasca pe cei din jur
ca totul este precum zice. Deoarece isi creeaza o realitate inexistenta,
renunta la a mai gandi cu inima, amagindu-se cu adevarul neadevarat.
„In real
life, I play other people’s songs. In my dreams, people always play my songs...”
Si totusi,
stii cine esti tu?
